Cu totii murim,dar multi sunt mortii inainte sa le vina timpul.

Mi se pare uimitor cum lumea poate merge mai departe ,cand pentru tine viata s-a oprit subit.Tie ti se intampla cave care face ca rostul vietii sa dispara,si sa sperii ca ziua de maine nu o sa mai fie.si totusi te trezeste soarele de dimineatza,cu niste raze aproape artisticice,dar care supararea ta face ca ele sa devina o simpla lumina enervanta,intr-un sir de intamplari neplacute,dar totusi privesti surprins pe geam,la lumea care trece,rade,se distreaza si icnerci sa intelegi cum ? cum poate sa mai existe fericire cand tu dabea scoti un zambet fals pe fata.Cum poate lumea sa exist in ciuda….

Imi amintesc cand a murit un coleg de generala cu mine,in clasa a 8 parca,era iarna,cel putin frigul simtit ma face sa imi amintesc asa.Il stiam mai mult ambigu,gen hai noroc,salut si pa,dar la inmormantarea lui asm simtit ceva care nu mai simtisem pana atunci….nu mai conta ca era almost stranger.murise...si pentru mine asta conta[…

].

Tin minte cum toata lumea il pupa pe obraz,cum plangea familia,si cu greu m-am abtinut sa nu ii dau un pumn,ceva,in speran6ta ca se va trezi.De la inmormantarea aia mi-a ramas o fata rece,parealinistita cu idee ca este moarta,dar pe care as putea sa o descriu mai bine decat m-as descrie pe mine.Precum si o batista,care desi am pastrato foarte bine,intre timp a disparut,precum sper ca a disparut si durerea familiei pentru sufletul pierdut.Copii trebuie sa isi ingroape parintii,nu invers!.

Ce legatura are cu ce spuneam la inceput.Pai…are,nu puteam intelege cum lumea mai putea sa rada,desi erau la inmormantare,cum isi faceau planuri ce fac diseara,etc […] In timp am inteles..si aprobat.

Timpul rezolva toate,dar numai daca il ajuti si vrei sa se schimbe.

requiescat in pace