Interviu cu Dumnezeu

de Octavian Paler

— Ai vrea să-mi iei un interviu, deci…..zise Dumnezeu.
— Dacă ai timp., am răspuns eu. Dumnezeu a zâmbit, spunând:
— Timpul meu este eternitatea. Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
— Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu a răspuns:
— Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, apoi iarăşi tânjesc să fie copii; că îşi pierd sănătatea ca să facă bani şi apoi îşi cheltuiesc banii ca să-şi refacă sănătatea; faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodata şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
— Ca un părinte, care sunt câteva din lecţiile de viaţă, pe care ai dori să le înveţe copiii Tăi?
— Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că de asemenea trebuie să se ierte pe ei înşişi.
— Mulţumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii să ştie? Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
— Doar faptul că sunt aici, întotdeuna…

R.I.P Octavian Paler (n. 2 iulie 1926 - d. 7 mai 2007)