Imi place acest comentariu primit la video-ul pus de mine acum 10 luni.Foooooooaaaarte lung dar merita citit.

• Un al treilea razboi mondial, fie el nuclear, biologic sau chimic, este cea mai probabila
  teorie a sfarsitului lumii. Un razboi care ar folosi toate armele de distrugere in masa,
  incepand cu raspandirea unor epidemii precum antraxul, ciuma bubonica, ebola, botulismul,
  apoi detonarea unor bombe chimice si nucleare ar sfarsi omenirea si restul vietuitoarelor
  intr-o clipita, spun cercetatorii.
  
  Dupa unii, razboiul deja a inceput, cu atacul
  aliatilor asupra Irakului. In viziunea lor, Coreea de Nord va ataca Coreea de Sud, iar
  China va invada Taiwan-ul. Cativa analisti au si reusit sa faca si un scenariu al acestui
  razboi. Razboiul care va distruge omenirea are, in viziunea lor, un preludiu care include
  evenimente precum 11 septembrie 2001 si atacuri teroriste.
  
  Primul act implica Orientul
  Mijlociu, unde Iranul si Pakistanul vor folosi arme nucleare pe care le va produce,
  evident, Coreea de Nord. In faza a doua, Israelul ar intra in acest razboi impotriva
  vecinilor arabi. Atunci, Palestina va fi fost un stat in toata puterea cuvantului si ar fi
  prima tinta. Apoi, Coreea si China vor folosi armele nucleare.
  
  Va urma apoi prabusirea
  Statelor Unite ale Americii. Si, bineinteles, "nu se stie cum se va sfarsi totul".
  
  
  VULCANII. Un supervulcan care sa stearga de pe fata pamantului majoritatea vietii. De
  fapt, daca ar fi sa ne luam dupa specialisti, a trecut cam multa vreme de cand marii
  vulcani ai lumii ar fi trebuit sa erupa.
  
  Cand s-a mai intamplat? Partea cu "multa
  vreme" vine de la ideea ca ar exista un model pentru o disparitie periodica a vietii de
  pe Pamant, explicata mai des prin meteoriti sau asteroizi. Dar daca acest cataclism este
  de natura geologica, este mai greu de prevazut.
  
  
  
  
  Supervulcanii au drept cauza
  crapaturile din scoarta terestra prin care trece magma. Ultimul supervulcan a creat
  Podisul Deccan in India si a scuipat destula magma ca sa acopere suprafata Statelor Unite
  ale Americii cu o patura de 1 kilometru grosime. Vulcanul care a creat Islanda a creat si
  Oceanul Atlantic de Nord.
  
  Evenimente precum acesta distrug de la 50% la 90% din toate
  vietuitoarele pamantului.
  
  METEORITI. Un meteorit se presupune ca a dus acum 65 milioane
  de ani la disparitia dinozaurilor. Craterul sau mai exista si azi pe coasta Yucatanului.
  Craterul Chicxulub are un diametru estimat de 200 de kilometri. Impactul care a dus la
  formarea sa a condus si la formarea unui strat de praf in atmosfera, strat care a blocat
  lumina Soarelui si care a dus la o scadere drastica a temperaturii.
  
  Asa se presupune ca
  au disparut dinozaurii si aproape 75% din vietuitoarele de pe pamant. Dar chiar si
  meteoritul imens care a cazut pe teritoriul Mexicului nu ar fi putut ucide dinozaurii de
  unul singur, conform spuselor unor oameni de stiinta americani. Ei spun ca, in acelasi
  timp, pe Pamant au avut loc si eruptii vulcanice puternice, precum cele care au creat
  Podisul Deccan din India.
  
  Pe de alta parte, o alta echipa de cercetatori americani a
  descoperit un alt crater in partea marocana a Saharei. L-au categorisit ca un al doilea
  semn al unei vechi apocalipse. Meteoritul a lovit pamantul acum 380 de milioane de ani si
  a ucis 40% din speciile marine.
  
  ASTEROID. Astronomii au gasit mai mult de 300 de
  asteroizi cu orbite care se apropie de cea a Pamantului si jumatate din ei au marimea
  necesara pentru a cauza o catastrofa globala daca s-ar lovi de Pamant. Dar o astfel de
  sansa apare o data la 300.000 de ani. Cea mai recenta lovitura s-a intamplat in 1908.
  
  
  Ceea ce ar fi putut fi un asteroid a explodat in atmosfera deasupra regiunii Tuguska din
  Siberia si a culcat la pamant padurea pe o raza de 200 de kilometri.
  
  Satelitii militari
  care supravegheaza activitatile nucleare au detectat cateva zeci de explozii ale
  asteroizilor in atmosfera terestra in fiecare an. In 1995, NASA si Fortele Aeriene
  Americane au inceput un proiect numit NEAT (Detectarea Asteroizilor din Apropierea
  Pamantului) si au pus la punct un observator in Hawaii.
  
  Acolo se detecteaza asteroizii
  care ar putea fi periculosi pentru Terra, calculandu-le orbita. Astronomii cred ca astfel
  vor putea avertiza lumea cu decenii sau chiar secole inainte de o posibila coliziune cu un
  asteroid.
  
  TSUNAMI. Daca vulcanul Cumbre Vieja s-ar prabusi in mare, ar putea crea
  valuri uriase, chiar de 90 de metri, care ar putea inunda coastele Africii, Portugaliei si
  Spaniei. Pe de alta parte, si o alunecare de teren submarina de-a lungul coastelor ar
  provoca valuri uriase. Valurile ar distruge tot in cale si ar patrunde adanc in interiorul
  continentelor si ar inunda totul.
  
  Acelasi cataclism ar acoperi si Americile in 9 ore.
  Cum majoritatea populatiei e concentrata pe coasta de est, un astfel de val ar fi
  sfarsitul. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare ar putea sa avertizeze la timp populatia
  de pericol, iar oamenii ar putea sa aiba timp sa se refugieze in interiorul
  continentelor.
  
  "Imaginati-va 8 milioane de oameni incercand sa fuga din New York in
  acelasi timp, si alte milioane fugind panicati din zonele joase din Long Island si New
  Jersey. Si ce se va intampla cu marginalizatii societatii, cei fara adapost, bolnavii din
  spitale, handicapatii mintal, zecile de mii de neajutorati din aziluri?", se intreaba
  Richard Moran in cartea sa "Ziua de Apoi".
  
  Virusurile cele mai periculoase care
  ar puitea decima populatia lumii sunt HIV, cele care produc encefalita, variola, ebola si
  tulpinile de virusuri ale gripei. Bolile mortale produse de bacterii sunt ciuma, holera,
  meningita, febra recurenta, antraxul, tuberculoza.
  
  Scenariile oamenilor de stiinta
  incep intotdeauna, ca in filme, cu un singur om care pleaca dintr-o mlastina din Africa,
  unde s-a infectat, catre Londra sau New York. De la un singur bolnav infectia se
  raspandeste la zeci, sute, mii de oameni.
  
  Bill Clinton a afirmat intr-un discurs tinut
  la National AIDS Trust din Londra ca SIDA e o amenintare mai periculoasa pentru pacea si
  prosperitatea lumii decat terorismul. "E suficient pentru a distruge democratiile
  tinere.
  
  Probabil va fi suficient pentru a da frau liber violentei in randul tinerilor,
  care se vor teme ca nu mai au de trait decat un an sau doi si de aceea nu vor putea
  intelege de ce n-ar trebui sa se amestece in orice conflict aflat la indemana."
  
  
  
  "Probabil va fi suficient pentru a da frau liber violentei in randul tinerilor, care se
  vor teme ca nu mai au de trait decat un an sau doi si nu vor putea intelege de ce n-ar
  trebui sa se amestece in orice conflict aflat la indemana."
  Bill Clinton - fostul
  presedinte al SUA, despre SIDA
  
  
  
  
  
  
  
  
  INCALZIREA GLOBALA
  
  
  Schimbarile
  climaterice din urmatorii 20 de ani vor reprezenta o amenintare foarte grava impotriva
  pacii mondiale si ar putea determina pierderea a milioane de vieti, in razboaie si
  calamitati naturale. Acestea sunt concluziile unui raport al Pentagonului pe care
  institutia i l-a inmanat presedintelui american George W. Bush.
  
  Rapotul citat de
  publicatia The Observer atentioneaza ca numeroase orase europene mari ar putea fi
  acoperite de ape, iar clima Marii Britanii ar deveni similara celei din Siberia pana in
  2020. In intreaga lume ar putea izbucni conflicte nucleare, seceta, foamete si revolte.
  
  
  Documentul sustine ca schimbarile climaterice bruste pot duce planeta in pragul anarhiei,
  deoarece numeroase state isi dezvolta arsenale nucleare pentru a-si apara resursele de
  apa, hrana si energie.
  
  In opinia expertilor citati, aceasta amenintare este mult mai
  grava decat cea terorista. Raportul, supervizat de creierul doctrinei militare americane,
  a fost o lovitura aplicata administratiei Bush, care refuza sa accepte existenta
  modificarilor de clima si refuza sa ratifice Protocolul de la Kyoto cu privire la emisia
  gazelor in atmosfera.
  
  Subiectul schimbarilor climaterice ar trebui sa depaseasca
  stadiul de discutie stiintifica si sa devina o problema de siguranta nationala a Statelor
  Unite, sustin doi dintre autorii raportului, Peter Schwartz, consultant CIA, si Doug
  Randall, de la Global Business Network.
  
  Scenariul unei schimbari iminente si
  catastrofice de climat este "plauzibil si ar reprezenta o problema foarte grava pentru
  securitatea interna a SUA", apreciaza cei doi.
  
  HAOS. Randall si Schwartz afirma ca
  Pamantul poarta deja o populatie mult prea numeroasa. Pana in 2020, lipsa apei si a
  resurselor energetice va fi greu de prevenit, iar omenirea va fi atrasa intr-un razboi.
  Cercetatorii au avertizat ca, in urma cu 8.200 de ani, din cauza schimbarilor climei s-a
  ajuns la distrugerea recoltelor, la foamete, boli si migratia populatiilor.
  
  Acest
  fenomen se poate repeta si se va ajunge la haos. "Nu stim exact in ce stadiu ne aflam.
  Procesul ar putea incepe maine si noi sa ne dam seama peste vreo cinci ani. Pentru anumite
  natiuni, consecintele schimbarilor climei sunt incredibile. Ar putea fi luata in seama
  renuntarea la folosirea combustibililor fosili", a adaugat Randall.
  
  CRITICI.
  Administratia Bush a fost criticata de un grup numeros de cercetatori, care au afirmat ca
  multe studii stiintifice au fost modificate pentru a se potrivi agendei politice a
  Washingtonului. Sir John Houghton, fost director executiv al Meteorological Office
  (Anglia), a apreciat ca "daca Pentagonul transmite acest gen de mesaj, atunci
  intr-adevar este un document important".
  
  Bob Watson, responsabil al Bancii Mondiale,
  a declarat ca raportul este atat de grav, incat oamenii de stiinta amenintasera, in cursul
  campaniei electorale, ca il vor transmite candidatului democrat John Kerry. "Avem de-a
  face cu un presedinte care sustine ca incalzirea globala este o himera.
  
  Este destul de
  infricosator daca Bush isi va ignora propriul Guvern", a declarat Rob Gueterbock, de la
  Greenpeace.
  
  
  
  
  
  EPIDEMIA DE CIUMA
  In secolul al XVII-lea, doi ani la rand, 1665 si
  1666, au insemnat pentru Londra aproape o apocalipsa. In primavara anului 1665 a izbucnit
  o epidemie de ciuma bubonica care a ucis mii de oameni si care a umplut gropile comune. In
  1666, un incendiu urias a distrus aproape tot centru Londrei. Dar a ucis in acelasi timp
  si agentul care raspandea bacilul ce cauza infectia: sobolanii si puricii.
  
  Ciuma
  bubonica a fost numita "moartea neagra". Ciuma a pornit din Est, probabil din China,
  si s-a raspandit atunci in toata Europa. Comunitati intregi au pierit.
  
  CEL MAI PUTERNIC
  VULCAN
  Acum mai mult de un secol, pe 26 august 1883, vulcanul indonezian Krakatau, care
  nu era cunoscut pana atunci, a explodat cu o furie devastatoare. Eruptia a fost una dintre
  cele mai catastrofale din istoria omenirii. Cenusa a fost dusa de vant pana la New York.
  Explozia s-a auzit la 3.000 de kilometri distanta.
  
  Praful vulcanic s-a ridicat in
  atmosfera si a afectat radiatiile solare si clima globala timp de mai multi ani. O serie
  de valuri imense generate de explozie, unele inalte de 40 de metri, a ucis 36.000 de
  oameni, conform statisticilor de atunci. De fapt nu se stie exact numarul victimelor.
  
  
  BOMBE SI EXPLOZII ATOMICE
  Pe 6 si 9 august 1945, orasele japoneze Hiroshima si Nagasaki
  au fost distruse de primele doua bombe atomice folosite de americani. Atunci razboiul s-a
  sfarsit brusc. Atunci a fost demonstrata prima data imensa forta a atomului pentru o lume
  intreaga. In urmatorii ani, mai multe guverne au organizat programe de inarmare nucleara,
  chiar daca directia internationala era de eliminare a acestor arme.
  
  Incepand cu 1950,
  puterea atomului a inceput sa fie folosita si in medicina sau in energetica. Explozia
  centralei nucleare de la Cernobil din fosta URSS, a afectat peste 5.000.000 de oameni.
  
  
  ANA-MARIA LUCA
  
  VIZIUNEA POPULARA
  "Poporul roman crede ca lumea va avea un sfarsit
  si acesta va fi doar din vina omului, a pacatelor sale, dar are si speranta
  mantuirii."
  
  Folcloristul Tudor Pamfile publica, in 1911, o culegere despre
  "Sfarsitul lumii, dupa credintele poporului roman". Pamfile edita revista Ion
  Creanga si in ea publica si aceste studii.
  
  RAUTATEA. Iata ce scria Pamfile: "Toate
  in lume au un sfarsit, pana si lumea! Lumea noastra va pieri, crede poporul, nu din
  pricina pamantului, a taranii, a lutului, ci din pricina omului, a oamenilor, carora li se
  zice tot lume, dupa cum a mai pierit o data, cand Dumnezeu a inecat-o prin potop". Si
  potopul a venit dupa ce Dumnezeu nu a mai putut rabda rautatea care cuprinsese pamantul.
  
  
  Si iarasi va fi rautate "pricinuita de inmultirea fara masura a oamenilor. Acestia,
  spre a-si agonisi cele trebuincioase vietii, vor trai vesnic in certuri si lupte". Asa
  ca sfarsitul lumii va veni atunci cand "vor fi mori la toate vadurile si paraiele, spre
  a satura puzderia cea multa de oameni.
  
  Cand se va simti nevoia de a se ara pana si
  haturile, micile sistori de pamant nearate ori brazdele care despart ogoarele
  gospodarilor". La aceste semne se adauga altele: "Cand oamenii vor fi multi ca
  ciupercile, gata-gata sa nu-i mai incapa pamantul, atunci, nemaiavand ce sa manance, se
  vor manca unii pe altii. Cand bogatii nu vor mai avea sat (...
  
  ), cand nu se va mai
  pomeni ce-i aceea dreptate pe lume" si asa mai departe.
  
  "Poporul roman nu se teme
  asa tare de sfarsitul lumii", ne spune profesor Ion Ghinoiu, de la Institutul de
  Etnografie si Folclor "Constantin Brailoiu" din Bucuresti. Poate pentru ca acest
  "sfarsit" nu inseamna disparitia pamantului nascut din ape la dorinta lui Dumnezeu.
  
  
  Pamantul, "care acum este negru pentru ca s-a innegrit de la rautatea oamenilor, va
  deveni alb, curat, fara pacat si durere".
  
  ALTI OAMENI. Dar el nu va fi pustiu, pe el
  vor fi altfel de oameni. Unii mici, "atat de mici, incat, ca niste stiuleti de popusoi,
  se vor trudi cate doisprezece sa imblateasca un snop de grau intr-un cuptor si, tot cate
  doisprezece, vor cauta sa intoarca oul de gaina cu drugii".
  
  "Prin Oltenia, se
  crede ca lumea cea noua nu va fi ca a noastra de astazi; aceea nu va avea nevoie nici sa
  manance, nici sa bea si nici nu va fi nici asa de pacatoasa ca cea de astazi.
  
  "
  "In sfarsit, noteaza Pamfile, dupa ce lumea va pieri, dupa ce Dumnezeu si Diavolul isi
  vor fi impartit sufletele, se vor ridica amandoi in luna, pe care au facut-o de la inceput
  dupa chipul si asemanarea pamantului.
  
  " Totusi, acest sfarsit al lumii poate fi
  evitat daca oamenii vor tine posturile si nu vor parasi credinta in Dumnezeu! Iar daca nu
  poate fi evitat, poate fi amanat cu o suta de ani, "rugandu-ne lui Dumnezeu si Maicii
  Domnului. Maica Domnului va ruga pe Fiul Sau sa ne crute, caci are acest drept, deoarece
  si noi, crestinii, postim in numele ei doua saptamani pe an (Postul Santa-Mariei)".
  
  
  CUTREMURUL. O "hantaneala" mare ar putea distruge omenirea. De ce tremura pamantul?
  "Intaia trebuie cautata dedesubt, unde-i temelia; de cate ori aceasta temelie isi va
  pierde ceva din statornicia sa, de atatea ori pamantul se va cutremura, va tremura sau se
  va clati, se va hantani."
  
  Cutremur va fi atunci "cand Diavolul, pe coarnele
  caruia sta pamantul, va obosi stand culcat pe o parte si se va intoarce pe cealalta,
  pamantul se va clati", sau atunci cand "Iuda Iscariotul sau Iuda pamantului ii roade
  furcile" sau cand "boul pe care sta sprijinit pamantul (dupa cum cred
  macedo-romanii) isi misca urechea atunci cand il supara mustele.
  
  "Prin Bucovina se
  crede ca pamantul se cutremura atunci cand scorpia legata cu lant de stalpul pamantului se
  scarpina de acest lant". Dar poate fi si o zgripturoaica, legata de furca pamantului,
  care se supara si o roade. Poate cel mai rau este cand Dumnezeu, satul de atata rautate
  cata este pe pamant, pune un picior pe o margine si celalalt picior pe cealalta margine si
  incepe sa se legene.
  
  Atunci lumea se clatina si acesta este de fapt un semn pentru
  oameni sa revina la calea cea dreapta. Alte ori pamantul devine o fiinta vie, care,
  "nemaisuportand pacatele oamenilor, se scutura ca si cum ar cauta sa-si lepede o
  greutate care apasa asupra sa; si atunci, noi simtim cutremurul".
  
  Articol realizat
  cu sprijinul domnului profesor Ion Ghinoiu, de la Institutul de Etnografie si Folclor
  "Constantin Brailoiu", si cu sprijinul Editurii Paideia, care ne-a permis preluarea
  unor fragmente din lucrarea "Povestea lumii de demult", de Tudor Pamfile, aparuta in
  2002.
  
  
  "Facandu-se legatura intre Dumnezeu si crestini, si anume ca Dumnezeu sa le
  puna patru straji la patru cornuri ale pamantului, iar crestinii sa tina in schimb patru
  posturi (...) Dumnezeu se tinu de fagaduinta si a pus patru serafimi cu sabii de foc,
  inarmati cu arme si imbracati cu haine pe care focul nu le arde si glontul nu le
  cuprinde"
  Tudor Pamfile – "Sfarsitul lumii"
  
  
  
  SEMNELE INFRICOSATOARE
  
  "Batalii mari vor aduce sfarsitul lumii!" Ori un imparat si cu oamenii lui va duce o
  batalie pana ce pe pamant vor ramane decat el si oamenii lui, ori "va sari domn peste
  domn, imparat peste imparat si vor incepe batalii cumplite (...), ci se vor bate pana va
  ramane numai unul singur si cu neamul lui, o turma si un pastor cum spun si cartile
  sfinte."
  
  SECETA SI FOAMETEA
  "Seceta si foametea cea cumplita vor veni la
  sfarsitul lumii!" Si aici credinta ii va salva pe oameni. Secetea si foametea vor fi
  atat de mari, incat Diavolul va gasi calea sa ia pe drumul sau cat mai multi oameni. Ii va
  pacali ca le da apa si paine, dar le va da "ud de cal sau de diavol si balega si de
  atunci ei vor fi insemnati cu numele lui.
  
  Dar Iisus va veni si el si ii va salva de
  foamete si sete pe cei care au crezut in El".
  
  FOCUL CE VA MISTUI
  
  
  "Pamantul,
  cu toate cate vor fi pe dansul, va pieri odata s-odata mistuit de foc!" "Prin
  Bucovina se crede ca dupa batalii si bolisti mari, dupa ce varcolacii vor manca soarele ca
  sa se faca intuneric nepatruns peste tot, dupa ce oamenii vor fi mancati de paserile cu
  clontul de fier (...
  
  ) dupa toate acestea va varsa Dumnezeu ploaie cu foc, ca sa
  topeasca pamantul si sa-l curete cu desavarsire de toate spurcaciunile ce se vor afla pe
  dansul", noteaza Pamfile in "Sfarsitul lumii".
  
  
  Carmen Anghel
  
  Revelatia
  din Insula Patmos
  
  Cuvantul Apocalipsa, de origine greceasca, defineste descoperirea sau
  revelatia avuta de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in Insula Patmos, in jurul anului
  95. Apocalipsa este ultima carte a Noului Testament si a fost adresata celor 7 Biserici
  din Asia Mica.
  
  Daca studiem perioada in care Sfantul Ioan a scris cartea, vom afla ca a
  fost una deosebita si, in acelasi timp, grea atat pentru oamenii acelor vremuri, cat mai
  ales pentru crestini, asupra carora s-au dezlantuit nenumarate persecutii. Cartea denunta
  "imperiile acestei lumi care fac razboi sfintilor" (Apocalipsa 13,7).
  
  Cartea
  fiind scrisa chiar in valtoarea acelor vremuri, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan
  recurge la multe simboluri, figuri si cifre a caror interpretare nu este deloc simpla,
  putand fi interpretata doar in ansamblu. Era de catre contemporani usor citind printre
  randuri sa-i descopere pe cei ce semanau moarte si intuneric in lume.
  
  Fiind o carte
  profetica, stilul alegoric si metaforic inunda, aratand lupta Bisericii cu fortele
  intunericului si triumful ei final prin Hristos, Arhitectul si Mielul. Apocalipsa se arata
  a fi o recapitulare a istoriei mantuirii si proroceste o serie de rasturnari si innoiri cu
  caracter istoric si cosmic.
  
  De pilda, lumea creata la inceput va fi inlocuita cu o noua
  creatie cand va fi "un cer nou si un pamant nou" (Apocalipsa 21,1). Desigur ca in
  decursul vremurilor teologii au fost preocupati cu interpretarile, mai ales cronologice,
  ale implinirii acestor profetii, toate acestea neputand fi facute separat de Evanghelii si
  de toate celelalte carti inspirate ale Noului Testament.
  
  In acest sens, punctul comun
  referitor la vremurile din urma atat in Evanghelie, cat si in cartile Noului Testament si,
  implicit, al Apocalipsei este iminenta implinirii lor. Cand se vor intampla toate acestea
  a fost, este si va ramane o problema de timp al implinirii si care in decursul vremurilor
  a dat multa bataie de cap teologilor si nu numai lor.
  
  Desigur ca problema sfarsitului
  veacurilor a fost implicit legata de imparatia de o mie de ani a lui Hristos (Apocalipsa
  1. 17-18), iar teologii au legat inceputul acestei imparatii de a doua venire a Fiului
  Omului, denumita si PARUSIE, din grecescul "parusia", care defineste a doua venire
  sau prezenta.
  
  Dupa unii, Parusia pare fi o preocupare a ultimelor sute de ani, insa
  aceasta problema i-a preocupat si pe crestinii primelor veacuri si chiar pe cei din vremea
  Apostolilor.
  
  Ei insisi preocupati de timpul implinirii Parusiei, L-au intrebat pe
  Mantuitorul cand vor fi toate acestea, iar Hristos le-a marturisit "iar despre ziua
  aceea si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
  Tatal" (Matei 25, 13).
  
  Crestinii din Tesalonic preocupati de Parusia se intrebau ce
  se va intampla cu cei care au murit inainte de a doua venire si au facut adevarate
  tulburari in randul lor si in randul bisericii de acolo, motiv pentru care Sfantul Apostol
  Pavel le-a scris "iar despre ani si despre vremi, fratilor, nu aveti nevoie sa va
  scriem noi, caci voi insiva stiti bine ca precum un fum noaptea vine, asa vine si
  
  ziua
  Domnului…" (1 Tesaloniceni 5, 1-2).
  
  SEMNELE PARUSIEI. Sfintii Parinti,
  interpretand cuvintele Sf. Scripturi referitoare la a doua venire, spun ca semnele
  Parusiei se vor implini, dar e nesigur sa interpretam ceasul implinirii, de vreme ce nici
  ingerii lui Dumnezeu nu il cunosc (Matei 24, 36).
  
  Biserica a admis Apocalipsa intre
  cartile canonului Biblic, dar a respins totusi interpretarea acestuia ca baza pentru
  calcule cronologice despre sfarsitul lumii si veacul eshatologic.
  
  Despre semnele
  Apocalipsei amintim: "un semn mare aratat din cer, o femeie invesmantata cu soarele si
  luna, purtand pe cap cununa cu 12 stele, simbol al Bisericii" (Apocalipsa 12,1); si un
  alt semn mare si minunat: sapte ingeri cu sapte pedepse ale maniei lui Dumnezeu asupra
  lumii (Apocalipsa 15, 1) si, in sfarsit, semnul fiarei rosii, Lucifer, cazut din cer, care
  a tras dupa el a treia parte
  
  din stele (ingeri) (Apocalipsa 12, 3) si semnul fiarei
  (Apocalipsa 13, 17). Dintre semnele premergatoare mai intalnim: se vorbeste despre
  razboaie si zvonuri despre razboaie, cand se va ridica neam peste neam si imparatie peste
  imparatie; si va fi foamete, ciuma si cutremure pe alocurea. Dupa aceasta se spune "dar
  nu este inca sfarsitul" (Matei 24, 6).
  
  Intre marile semne premergatoare Parusiei,
  deosebit de cele amintite, mentionam pe cele mai importante: 1). Propovaduirea Evangheliei
  la toate neamurile pamantului (Matei 24, 14), 2). Un alt semn important va fi convertirea
  la Hristos a poporului lui Israel, a carui convertire va fi "ca o inviere din morti"
  (Romani 11, 15, 26). 3).
  
  Un alt mare semn va fi caderea multora din credinta,
  apostazia, "caci Ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de
  credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii – antihristul"
  (II Tesaloniceni 2, 3-4).
  
  Dar dupa "catava vreme" (Apocalipsa 20, 3, 7) de
  razvratire si ridicarea tuturor imparatilor pamantului "la razboiul zilei celei mari a
  lui Dumnezeu" (Apocalipsa 16, 14), antihristul va fi ucis de Hristos cu "suflarea
  gurii Sale. Si-l va nimici cu stralucirea venirii sale" (II Tesaloniceni 2, 8) sau
  "cu sabia cuvantului sau" (Apocalipsa 2, 16).
  
  Pe cer, in final, va aparea semnul
  Fiului Domnului, iar la trambita arhanghelului cosmosul si lumea actuala se vor schimba,
  innoindu-se cu invierea mortilor si transfigurarea celor vii, care-L vor intampina pe
  Domnul in vazduh (1 Tesaloniceni 4, 17). Parusia va arata tuturor revenirea fulgeratoare a
  lui Hristos in slava.
  
  CALCULELE MURITORILOR. Ratacind in interpretari si calcule, unii,
  dupa ce au facut nemaroase preocupari, au fixat venirea Domnului si, implicit, inceperea
  imparatiei de o mie de ani la anul 1874, dupa care au mai adaugat alti 40 de ani reiesiti
  din alte calcule, fixand ca data sigura venirea la anul 1914, cand se fapt a inceput
  primul razboi mondial. Mai apoi, I.F.
  
  Rutherdorf, facand o noua recalculare a cifrelor
  scripturistice, a anuntat ca sfarsitul lumii va fi la anul 1925. Cea mai recenta data
  calculata a fost anul 2000 si mai apoi 2003. Toate aceste date si interpretari s-au
  dovedit a fi insa gresite si n-au adus nici o schimbare in mersul lucrurilor si al legilor
  cosmice.
  
  Ori Parusia nu va fi perceptibila in istorie si date, ci dincolo de istorie,
  ceea ce presupune trecerea intr-un alt EON, cand toti ne vom schimba (1 Corinteni 15, 51).
  Textele eshatologice au o densitate simbolica in prezenta careia orice simplificare si,
  mai ales, orice interpretare literara devin imposibile.
  
  Cuvantul neputincios este
  inlocuit prin imaginile unei dimensiuni care transcende lumea.
  
  Sensul exact nu scapa cu
  desavarsire, invitandu-ne sa "cinstim in tacere" realitatea despre care s-a scris
  "cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-a simtit, pe
  acela l-a grait Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El" (1 Corinteni 2, 9).
  
  Consideram o
  inselaciune a diavolului sa traim mereu cu frica celei de-a doua veniri a Domnului si
  accentul multora este pus gresit pe interpretari si date, pentru ca ce importanta are
  pentru mine daca sfarsitul vine maine si eu nu sunt pregatit? Biserica si Sfintii Parinti
  ne atrag atentia si ne invata ca noi sa fim pregatiti in orice clipa pentru sfarsitul
  lumii.
  
  De fapt, pe mine nu ma preocupa sfarsitul lumii, ci sfarsitul meu. De sunt
  pregatit voi impartasi si voi trai fericirea celei de-a doua veniri. Inainte de sfarsitul
  lumii, va fi desigur sfarsitul meu si fiecare dintre noi trebuie sa credem ca intalnirea
  noastra cu Domnul se va realiza in ziua sfarsitului fiecaruia, indiferent de ziua
  PARUSIEI.
  
  
  "Consideram o inselaciune a diavolului sa traim mereu cu frica celei
  de-a doua veniri a Domnului si accentul multora este pus gresit pe interpretari si date,
  pentru ca ce importanta are pentru mine daca sfarsitul vine maine si eu nu sunt
  pregatit?"
  parintele Vasile Ailioaiei de la Biserica Podeanu
  
  
  IISUS A VORBIT
  OAMENILOR
  Celor sapte Biserici din Asia Mica, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan le-a
  transmis cate un mesaj din partea Mantuitorului Iisus Hristos.
  
  Efes: "Ingerului
  Bisericii din Efes, scrie-i: "Iata ce zice Cel ce tine cele sapte stele in mana Lui cea
  dreapta si Cel care umbla prin mijlocul celor sapte sfesnice de aur: Stiu faptele tale,
  munca ta si rabdarea ta si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce
  zic ca sunt apostoli si nu sunt si i-ai gasit mincinosi; si ai rabdare, ai suferit din
  cauza Numelui Meu si n-ai
  
  obosit. Dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit
  dragostea dintai. Adu-ti deci aminte de unde ai cazut, pocaieste-te si fa faptele dintai.
  Altfel voi veni la tine si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, daca nu te pocaiesti
  (...)".
  
  Smirna: (…) "Stiu necazul tau si saracia ta (dar esti bogat) si
  batjocurile din partea celor ce zic ca ei sunt iudei si nu sunt, ci sunt o sinagoga a
  Satanei. Nu te teme nicidecum de ce vei suferi. Iata, Diavolul va arunca in inchisoare pe
  unii dintre voi, ca sa fiti incercati. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios
  pana la moarte si-ti voi da cununa vietii. (…).
  
  Cel ce va birui, nicidecum nu va
  fi vatamat de a doua moarte".
  
  Pergam: "Stiu unde locuiesti: acolo unde este
  scaunul de domnie al Satanei. Tu tii Numele Meu si n-ai tagaduit credinta Mea, nici cand
  Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieste Satan.
  
  Dar am
  cateva lucruri impotriva ta: tu ai acolo niste oameni care tin invatatura lui Balaam, care
  a invatat pe Balac sa arunce o cursa fiilor lui Israel, ca ei sa manance din lucrurile
  jertfite idolilor si sa comita desfranare. Pocaieste-te, deci; altfel, voi veni la tine
  curand si Ma voi razboi cu ei cu sabia gurii Mele.
  
  (…) Celui ce va birui ii voi
  da din mana ascunsa; si-i voi da o piatra alba si pe piatra aceasta este scris un nume
  nou, pe care nu-l stie nimeni, decat acela care-l primeste".
  
  Tiatira: "Iata ce
  zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului si ale carui picioare sunt ca
  bronzul stralucitor: "Stiu faptele tale, dragostea ta, credinta ta, slujba ta si
  faptele tale de pe urma, ca sunt mai multe decat cele dintai.
  Dar iata ce am impotriva
  ta: tu lasi ca Izabela, femeia aceea care-si zice ea insasi prorocita, sa invete si sa
  duca pe cai gresite pe robii mei, sa comita desfranare si sa manance din lucrurile
  jertfite idolilor. I-am dat timp sa se pocaiasca, dar nu vrea sa se pocaiasca de
  desfranarea ei.
  
  (…) Voi lovi cu moartea pe copiii ei; si toate bisericile vor
  cunoaste ca Eu sunt cel care cercetez rarunchii si inimile"".
  
  Sardes: "Stiu
  faptele tale, ca iti merge numele ca traiesti, dar esti mort. Vegheaza si intareste ce
  ramane, care e pe moarte, caci n-am gasit faptele tale desavarsite in fata Dumnezeului
  Meu. Adu-ti aminte deci cum ai primit si ai auzit! Pastreaza si pocaieste-te! Daca nu
  veghezi, voi veni ca un hot si nu vei sti in care ceas voi veni asupra ta (…)".
  
  
  Filadelfia: "Iata, iti dau din cei ce sunt in sinagoga Satanei, care zic ca sunt
  iudei si nu sunt, ci mint; iata ii voi face sa vina sa se inchine la picioarele tale si sa
  stie ca te-am iubit. (...) Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia
  cununa".
  
  Laodioceea: "Eu mustru si disciplinez pe toti aceia pe care-i iubesc,
  deci fii plin de ravna si pocaieste-te. (…) Celui ce va birui ii voi da sa stea cu
  Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si M-am asezat cu Tatal Meu pe
  scaunul Sau de domnie".
  
  
  
  INCEPUT FARA FINAL
  Sfarsit de secol, sfarsit de
  mileniu. Sfarsit de lume? Pana acum, fiecare sfarsit de timp a insemnat un nou inceput.
  Sunt mii de ani de cand oamenii nu inceteaza sa faca scenarii ale Sfarsitului. O data la o
  mie de ani, teama sfarsitului de lume isi lasa umbra peste locuitorii Terrei. Cei patru
  cavaleri, lupta Ingerului cu Fiara, intoarcerea lui Iisus Hristos, Mesia.
  
  Cuvintele
  Apocalipsei Sfantului Ioan Teologul de aproape doua mii de ani modeleaza imaginatia
  oamenilor, iar pe unii ii inspira sa faca noi profetii. (Florentina Voicu)
  
  "MIELUL
  LUI DUMNEZEU"
  Mielul este reprezentat in Apocalipa ca fiind animalul de sacrificiu. In
  Evanghelia lui Ioan, expresia "mielul lui Dumnezeu" il desemneaza pe Iisus.
  
  In
  Apocalipsa lui Ioan, Mielul – simbolul si numele lui Hristos – are un rol
  capital: "Si am vazut, la mijloc, intre tron si cele patru fiinte si in mijlocul
  batranilor, stand un Miel, ca injunghiat, si care avea sapte coarne si sapte ochi, care
  sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul". Mielul sta pe un
  tron langa Dumnezeu. (Florentina Voicu)
  
  CUM SA ASTEPTI PARUSIA
  Indemnul permanent al
  Mantuitorului este acela ca sa fim pregatiti "drept aceea privegheati ca nu stiti ziua,
  nici ceasul in care va veni Fiul Omului" (Matei 25, 13).
  
  Apostolii, la randul lor,
  i-au indemnat pe cei botezati in Hristos si care prin botez au devenit mostenitori ai
  bunatatilor viitoare si ai imparatiei: "nu este lucrul vostru ca sa stiti vremurile sau
  soroacele, pe care Tatal le-a pus intru a Sa stapanire". (Faptele Apostolilor 1, 7)
  
  
  Costin Anghel
  
  Vestea vine de la Celic Dere
  
  Celic Dere. De aici va porni vestea
  Sfarsitului, spun oamenii locului. O icoana adusa la manastire in urma cu doua secole
  masoara fiecare pas al omenirii. Pe drumul catre final, icoana se lumineaza. Cu fiecare
  razboi, cu fiecare dezastru, chipul Cristului mai capata o raza. Iese din intuneric.
  
  
  Iar ochii, care candva au fost inchisi, se deschid cate un pic, pana vor privi drept in
  fata, fara sfiala, Sfarsitul.
  
  Din chiliile somnoroase ies cateva firicele de fum. Nici
  o urma pe soseaua care duce de la Telita la manastire, semn ca nimeni nu s-a grabit sa
  ajunga la calugarite. Doar un batran isi taraste pasii pe dealul care duce la bucataria
  calugaritelor, unde va gasi ceva de mancare pentru pranz.
  
  La Celic Dere e o liniste de
  te dor urechile. Din cand in cand, cate un caine se mai supara, urmat de vreun cocos
  razvratit, din curtile chiliilor. Drumul pana la manastirea care se vede in deal pare
  lung. Nici un pas in zapada. Totul e alb, ca intr-un inceput de lume.
  In urma cu 200 de
  ani icoana era in totalitate intunecata. Acum, cea mai mare parte a chipului s-a luminat
  
  
  O luam printre chilii, ca sa nu ne impotmolim. Trepte multe pana la manastire si o alee
  strajuita de cativa brazi pe care i-a impovarat zapada. Niste tufe de stanjenei au uitat
  sa mai numere anotimpurile si se ridica la picioarele noastre, plesnind de verde, ca in
  primavara. Nu e nimeni la manastire – un lacat greu pazeste usa mare. In jur, totul
  tace. Liniste, liniste, liniste.
  
  Pana si cocosii au amutit. Vantul nu mai are putere sa
  miste roata morii din vale. S-a intepenit timpul, cu noi suspendati pe podul de piatra
  dinaintea manastirii.
  
  Un glas. Moara a pornit. O umbra a aparut in usa unei chilii. O
  voce mica, dupa o usa care scartaie. "Manastirea nu e deschisa decat vara. Iarna,
  slujbele se tin la biserica de jos", zambeste umbra nedumeririi noastre. O fluturare ca
  de aripi de randunica si calugarita a disparut.
  
  La intoarcere ne intalnim iar cu
  batranul care pare sa mai aiba cale buna de batut pana la bucatarie.
  
  Jos, in mijlocul
  satului, hainele negre ale unei calugarite falfaie spre fantana. Bisericuta e deschisa,
  dar inauntru e pustiu. De sus, din atelierul unde lucreaza iarna calugaritele, se aud
  zgomote. Cristul din icoana priveste printre gene, in umbra de langa altar.
  
  ICOANA. A
  aparut maica Maria. E de serviciu la biserica. Linistita, in haina neagra care matura
  podelele. A adus busteni, a scos cenusa, a aprins focul. Se invarte pe langa altar, pune
  fiecare lucrusor la locul lui, pentru slujba de dupa-amiaza. Langa o fereastra, intr-un
  sicriu cat un brat de om, se odihnesc osemintele parintelui arhimandrit Atanasie
  Lisivencov.
  
  "Icoana care se curata singura" e asezata in dreapta altarului.
  "Mergeti si va inchinati, e o icoana facatoare de minuni", ma indeamna maica, in
  timp ce scormoneste jarul din soba.
  
  POVESTEA. Un Iisus palid, cu ochii intredeschisi,
  inconjurat de o cununa de aur, batuta cu pietre pretioase. Icoana este pictata in
  "punct persan", potrivit calugaritelor, iar rama din lemn este aurita.
  
  
  
  Maicutele spun ca icoanele sunt facatoare de minuni
  
  Manastirea e strajuita de una din
  rarele mori cu vant din tara
  
  Frumusetea covoarelor tesute la Celic i-a impresionat pe
  strainii care trec pe acolo
  
  Spun oamenii, dupa cum au apucat din bunici, ca la inceput
  ochii Cristului din icoana au fost inchisi. La fiecare catastrofa – razboi,
  inundatii, cutremur – s-au mai deschis cate un pic. O buna parte din chipul de pe
  icoana e luminat – s-a curatat – restul sta inca in umbra. Povestea
  "icoanei care se curata" a inceput in prima parte a secolului XIX.
  
  Era in vremea
  razboiului ruso-turc, aproximativ in anul 1816. Un soldat din armata austro-ungara,
  ratacit in Dobrogea, a poposit la Celic Dere. Pe atunci, manastirea adapostea calugari. Cu
  icoana in mana, ostasul s-a indreptat catre preotul care i-a iesit in cale. "...tineti
  aceasta icoana. Daca Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa
  pastreze aceasta icoana.
  
  Sa aveti mare evlavie, ca prin ea se va savarsi o mare minune.
  Aceasta icoana o vedeti cat este de neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va
  curati, si ochii Mantuitorului pe care-i vedeti ca sunt inchisi si se vor deschide. Cand
  si acest lucru se va intampla, va fi un semn ca se apropie o catastrofa, ca va fi un
  razboi mare, ca va fi sfarsitul lumii, nu stiu.
  
  Atat va spun, sa pastrati cu sfintenie
  aceasta icoana." Acum, dupa doua sute de ani, spune inscrisul de pe peretele bisericii,
  suntem martori ai adeveririi acestor cuvinte – icoana s-a curatat mai mult de
  jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida.
  
  Marturiile din biserica au fost
  pastrate in decursul vremii "de vietuitoarele acestui lacas, care au urmarit cu pioasa
  evlavie minunea curatirii icoanei Mantuitorului".
  
  UMBRA. De-a lungul celor doua
  secolele, icoana a fost sensibila la toate dezastrele din lume. "Pe cand cu Razboiul de
  Independenta, icoana a inceput sa se curete repede, repede, asa spuneau mosii nostri. Dupa
  aia a fost prapad pe capul oamenilor. Cand au fost inundatii mari, icoana iar ne-a dat de
  veste. Ca si la cutremurul cel mare", spune mos Barbu.
  
  Asa a fost si la Razboiul
  balcanic. Iar inainte de primul razboi mondial si in perioada interbelica, s-a luminat cea
  mai mare parte din chip. "Noi venim la manastire, la icoanele facatoare de minuni, de
  cand erau copiii mici. Acum cel mare a trecut de 20 de ani. Negreala, care e acum pe
  icoana care se lumineaza doar intr-o parte, se apropia, cand am vazut-o prima data, de
  frunte, pana sus.
  
  Eu stiu ca icoanele de aici ne-au pazit. De cate ori am timp, trec sa
  aprind o lumanare si sa las cate ceva pentru manastire" spune Maria Oprea.
  
  
  MARTORELE. In atelierul calugaritelor, soaptele sunt acoperite de zgomotul razboielor de
  tesut. Maicile nu sunt tulburate de prezenta noastra. Mainile le alearga in continuare,
  harnice. Covoarele infloresc parca tocmai din tavan, sub degetele pricepute. "Noi stim
  de la calugaritele batrane cum era acum 40 de ani, cand au venit ele. Chipul din icoana
  era aproape tot in intuneric.
  
  S-a luminat bucata cu bucata", spune una din maici.
  "De cand am venit eu in manastire, de 5 ani, s-a mai luminat o parte din fata, aproape
  un centimetru", spune maicuta Daniela, cu un zambet larg sub obrajii plini si ochii
  umbriti de gene lungi.
  
  Pentru maicute zilele trec la fel. Iarna cu lucru din atelier
  – la tesut, la impletit, la gherghef. Vara – cu munca la camp.
  
  Nu le e
  teama ca traiesc atat de aproape si pot sa numere, in fiecare zi, o data cu icoana,
  clipele pana la urmatorul dezastru. Isi poarta impacate zilele, in asteptarea momentului
  cand Cristul care se lumineaza le va privi cu ochii larg deschisi, la Final.
  
  
  "Noi
  venim la manastire, la icoanele facatoare de minuni, de cand erau copiii mici. Acum cel
  mare a trecut de 20 de ani. Negreala, care e acum pe icoana care se lumineaza doar intr-o
  parte, se apropia, cand am vazut-o prima data, de frunte, pana sus. Eu stiu ca icoanele de
  aici ne-au pazit. De cate ori am timp, trec sa aprind o lumanare si sa las cate ceva
  pentru manastire
  Maria Oprea, pelerin
  
  
  LEGENDA DIN BISERICA
  "In contextul
  conflictelor ruso-turce, de la inceputul secolului al XIX-lea, aproximativ in anul 1816, a
  sosit pe aceste meleaguri un ostas din armata austro-ungara, care avea asupra sa aceasta
  icoana. Gasind aici un grup de calugari, a dat icoana unui parinte, zicandu-i: "Daca
  Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa pastreze aceasta
  icoana.
  
  Sa aveti mare evlavie ca prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o
  vedeti cat este de neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va curati si ochii
  Mantuitorului, care-i vedeti ca sunt inchisi, se vor deschide. Cand si acest lucru se va
  implini, va fi un semn ca se apropie o catastrofa; ca va fi un razboi mare, ca va fi
  sarsitul lumii, nu stiu.
  
  Atat va spun, sa pastrati cu sfintenie aceasta icoana".
  Acum, dupa aproape doua sute de ani, suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. Icoana
  s-a curatit mai mult de jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida."
  
  
  
  "CELIK DERE" – PARAUL DE OTEL
  Manastirea Celic se afla in judetul Tulcea, in
  comuna Frecatei, langa Niculitel. Numele lacasului vine de la paraul pe a carui vale se
  afla – "celik dere" – "paraul de otel", in turca. Manastirea a
  fost fondata in anul 1840 de doi calugari lipoveni.
  
  La inceput a fost adapost pentru
  monahi, dar in 1845 acestia au fost mutati in apropiere, la Saon, unde si-au ridicat
  cateva chilii si o bisericuta. De atunci, Celic este o manastire de femei. In prezent,
  adaposteste 80 de calugarite.
  
  COCOSUL DE PE DEALUL NICULITELULUI
  In 1833, trei
  calugari romani care veneau de la Manastirea Neamt au cumparat de la o musulmanca o bucata
  de pamant, in apropiere de Niculitel. Pe atunci, Dobrogea se afla sub stapanire otomana,
  dar autoritatile le-au permis calugarilor sa ridice un un loc de rugaciune. La inceput,
  "Cocos" a fost doar o constructie din nuiele, lipita cu pamant.
  
  Numele manastirii
  vine de la un cocos salbatic, al carui glas se auzea noaptea, pe dealul la poalele caruia
  a fost ridicat lacasul. La "Cocos" traiesc azi aproximativ 20 de calugari.
  
  
  VREMURILE GRELE DE LA SAON
  Manastirea de la balta Saon, de langa Niculitel, a trecut prin
  vremuri grele. In 1845, calugarii mutati de la Celic au ridicat cu propriile puteri o
  bisericuta si cateva chilii din chirpici si lemn. La sfarsitul secolului XIX, un incendiu
  a distrus asazamantul. In 1909, s-a pus temelia unei biserici din piatra.
  
  Nici aceasta
  n-a avut mai mult noroc, pentru ca, in pe timpul primului razboi mondial, lucrarile de
  constructie au fost oprite. Mai mult, cutremurul din 1940 a facut cele trei turle abia
  ridicate sa se prabuseasca. Manastirea este refacuta, totusi, dupa al doilea razboi
  mondial. In 1959, comunistii desfiinteaza asezamantul.
  
  Din 1990, Saon functioneaza ca
  manastire de maici si adaposteste 40 de calugarite.
  
  CARMEN PLESA
  
  adăugare
  comentariu [1 comentariu
  0 Despre ce a zis Iisus (Miercuri, 12 decembrie 2007,
  14:37)
  Bogdan [anonim]
  Matei 24
  “23.Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia
  este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. 24.Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi
  prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi
  cu putinţă, şi pe cei aleşi. 25.Iată, v-am spus de mai înainte. 26.Deci, de vă
  vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări,
  să nu credeţi.
  27.Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până
  la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
  28.Căci unde va fi stârvul, acolo
  se vor aduna vulturii. 29.Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele
  se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi
  puterile cerurilor se vor zgudui.30.Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi
  vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe
  norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. 31.Şi va trimite pe îngerii Săi, cu
  sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru
  vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte
  margini.32.Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face
  fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape. 33.Asemenea şi voi,
  când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. 34.Adevărat
  grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea.
  
  35.Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 36.Iar de ziua
  şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
  Tatăl. ”