Dupa ce a scris cartea "despre manea" Mela melin vine cu o noua carte .



Iar aici aveti in exclusivitate (ce marfa suna ) pasaje din carte.

1. Infernul copilăriei

Nici nu ştii cum te-ai născut…În bună măsură însă, chiar şi naşterea ta este rodul uneltirilor noastre. Chiar credeai că eşti rodul iubirii? În cel mai bun caz, al orbirii de-o clipă. În cel mai rău caz, al celei de o viaţă, numită vulgar „căsătorie”. Dar să nu intrăm în amănunte. S-ar putea să te jeneze. Odată născut, intri de îndată pe cele mai bune mâini. Doctorii şi asistentele te mototolesc, preoţii de diferite religii te botează, toţi spre binele tău. Nici n-ai apucat bine să faci ochi, dând glas primului scâncet, şi eşti deja încadrat. Urletul celei dintâi respiraţii este primul şi ultimul tău protest faţă de căderea într-o lume în care toţi vor să le aparţii şi unde nu te înţelege nimeni. În spatele lor suntem însă Noi care ne bucurăm să avem o nouă distracţie.

Avem un nou credincios, e gândul angajaţilor pe la diverşi dumnezei. Un nou plătitor de taxe, se bucură autorităţile. Un nou vot care să ne dea dreptul să furăm în legitimitate, le creşte inima în piept politicienilor. Un consumator în plus, îşi râd în barbă producătorii de nimicuri. Şi vânzătorii se bucură, fie ei de rang mic sau mare, pentru că are cine să le crească activitatea. Eşti o cifră cu multe zerouri în faţă aşezată după virgula unui procentaj în plus la populaţie, pentru statisticieni. Un ban suplimentar pentru doctor. O mândrie pentru părinţii care se realizează prin chinurile tale. Ei se vor putea lăuda în faţa semenilor că au produs ceva, adică pe tine. Motiv pentru care se vor şi strădui să te pună pe picioare după dorinţele lor. Care arareori sunt şi ale tale. Faptul că aceştia te ţin în prizonieratul feşelor şi zecilor de haine încât nu poţi să faci nici o mişcare fără voia lor dă măsura libertăţii tale viitoare. Aşa că hai să ne trăieşti. Ghinionul tău că te-ai născut. Norocul nostru. Pentru că toţi aceştia de care ţi-am pomenit sunt doar mici rotiţe. În spatele lor suntem Noi care ne bucurăm că mai avem un rob. Bine ai venit în slujba noastră. Te-am angajat ca să ne slugăreşti încă înainte de a vedea lumina zilei. Nu-ţi fie frică. Noi nu lăsăm pe nimeni şomer. Toţi au un rol în economia noastră. Într-un fel sau altul, bogat sau sărac, aparent stăpân sau sclav ca toţi ceilalţi, eşti util producţiei noastre.[...]

Precum si cele 10 porunci traduse pentru lumea moderna.
[...]
Porunca 1: Tu eşti Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai alţi dumnezei în afară de tine. 2. Să nu preţuieşti vreo asemănare cu tine a unei alte fiinţe şi să ajungi să o respecţi. 3. Să nu îţi iei persoana în derizoriu, să nu permiţi altora să o facă şi nici să nu laşi nepedepsit pe cel care râde de tine. 4. Să respecţi odihna pe care ţi-o datorezi, să munceşti cât mai puţin, sa-i laşi, să-i determini sau să-i obligi pe alţii să muncească în locul tău, pentru că tu eşti Domnul Dumnezeu. 5. Prefă-te mândru de părinţii tăi chiar dacă nu-i iubeşti, pentru ca ceilalţi să te respecte şi să nu aibă motiv să te bârfească. 6. Dacă ucizi, fă-o pe ascuns şi pe cât posibil fără sânge. Foloseşte pentru asta cuvântul, intriga sau privirea. 7. Să nu fii fidel nimănui decât ţie însuţi şi poftelor tale. 8. Să nu furi pe faţă, ci indirect şi acoperit de legi, în aşa fel încât oamenii să nu-şi dea seama sau, dacă îşi dau seama, să nu aibă dovezi. 9. Să nu spui niciodată adevărul despre aproapele tău decât dacă răul pe care i-l provoci spunând adevărul despre el e mai mare decât cel pe care i-l provoci minţind. 10. Să nu te mulţumeşti să doreşti posesiunile aproapelui tău, ci să te străduieşti să i le iei. Dacă nu e cu putinţă, atunci măcar să i le distrugi, pentru că numai astfel vei fi deasupra lui. [...]


În mod oficial, învăţăturile pe care ai să le auzi o grămadă de vreme de aici încolo vor fi mieroase şi pozitive. Nu-i lăsăm pe profesori să spună lucrurilor pe nume ca să nu te şocăm. Cum ar fi dacă din prima zi de şcoală ţi s-ar spune că ai ajuns acolo pentru a învăţa să te supui, să furi, să omori şi să te prefaci? Nu avem nevoie de surprize. S-ar putea să vrei să te sinucizi, dacă ai o inimă mai slabă. Pe parcurs însă îţi vei da seama că aceste patru activităţi reprezintă scopul cunoaşterii pe care ţi-o predăm. Prima şi cea mai importantă învăţătură este supunerea. Profesorul ţi-o predă de la bun început şi o să te tot izbeşti de această datorie până la sfârşitul vieţii tale. Ea îşi va dezvălui faţa plăcută în momentul în care vei fi tu cel care are supuşi. De aceea învaţ-o pe de rost şi aplic-o necontenit. Te va scuti de multe neplăceri si îţi va oferi satisfacţii divine în cazurile în care alţii o vor practica la picioarele tale. Furatul şi ucisul vin mai târziu.

Vei învăţa mai întâi cum a devenit omul creatura supremă, puternică şi neînvinsă, cum îi place lui să se definească. Cum a ucis majoritatea animalelor, cum a distrus majoritatea plantelor, cum a săpat pământul, şi-a colonizat şi înrobit semenii, a străbătut mările şi spaţiul cosmic. Şi pe oriunde ajungea, jefuia şi omora. Exemplul măreţiei umane în toată splendoarea războaielor şi măcelurilor sale îţi va servi în viaţă ca model pentru ca şi tu să faci la fel şi să duci mai departe frumuseţea condiţiei acestei specii. Vei observa, dacă eşti atent, cum a evoluat capacitatea de distrugere a omului de-a lungul istoriei de la a sparge capul vecinului sau al celor din tribul alăturat, până la campaniile de cucerire duse de imperii. Urmează ingenioasa invenţie a armelor de foc şi inteligenta punere a lor în aplicare. În cele din urmă, sufletul ţi se va odihni pe realizările timpurilor moderne când nu vei mai număra victimele cu sutele sau cu miile şi nici măcar cu sutele de mii, ci cu milioanele. Această operă magnifică eşti tu chemat să o duci mai departe, deşi e greu să distrugi mai mult decât totul, ceea ce stă deja în puterile semenilor tăi. Dar mai există şi alte planete, iar principiul după care ne ghidăm este că distrugerea nu are limite.

După ce ai asimilat nelimitata putere a omului de a-i fura şi a-i distruge pe ceilalţi, e timpul să înveţi coroana înţelepciunii umane, şi anume prefăcătoria. Există o normă nescrisă în cultura umană care prevede să nu spui lucrurilor pe nume pentru că mai există fiinţe imperfecte, încă insuficient educate, care ar fi oripilate de cuvintele ce descriu activităţile de bază ale omului, cum sunt cele despre care tocmai am vorbit. Şi atunci Noi am creat convenţia cuvintelor acoperitoare pentru urechile sensibile, chiar dacă acestea sunt pe cale de dispariţie. Aşa se face că prefăcătoria este veştmântul care îmbracă gloria gesturilor umane pentru ca aceasta să nu strălucească în toată splendoarea şi să-i orbească pe cei nepregătiţi. Drept urmare, măcelărirea altor popoare se defineşte ca „operă de civilizare”, jecmănirea altora se numeşte „comerţ reciproc avantajos”, uciderea animalelor cu şi fără folos real se numeşte „stăpânirea naturii”, înrobirea animalelor în diferite scopuri nobile, cum ar fi circul, grădinile Zoo sau experimentele pe viu se numeşte „cunoaşterea mediului înconjurător”, iar distrugerea naturii cu tot ce presupune ea (tăierea copacilor, distrugerea vegetaţiei, poluarea) se numeşte „lărgirea spaţiului vital” şi „utilizarea resurselor naturale”. E necesar să înveţi acest limbaj şi nu care cumva să nu-l foloseşti atunci când vorbeşti despre operele umane pentru că altfel vei fi considerat barbar şi needucat. Ori exact de aceea te-am trimis la şcoală, ca să deprinzi manierele omului civilizat.
[...]

Dacă eşti mai fraier, adică insuficient de competitiv în cursa după zerouri, s-ar putea să trebuiască să te mulţumeşti cu mult mai puţin. Avem o soluţie însă şi pentru tine. Poţi avea tot ce-ţi doreşti la televizor. Îţi poţi petrece vacanţele în filmele documentare, te poţi plimba cu decapotabilele starurilor sau poţi trăi aventuri incredibile cu ajutorul serviciilor oferite de compania onirică Hollywood.[...]

[...]În nici un caz să nu crezi că averea ţi-o faci tu, cu braţele tale şi prin forţe proprii. Dimpotrivă, cu cât muncesc mai mulţi pentru tine, cu atât vei fi mai bogat. Pentru că nu cel care munceşte şi realizează obiectele concrete câştigă cu adevărat, ci stăpânul pentru care se lucrează. Nu cel care produce câştigă cel mai bine, ci cel care vinde. Dar, mai presus de toţi, cel mai bine câştigă cel care fură. Iar cel mai bine fură cei care ştiu cum să acţioneze cu acte în regulă, sub acoperirea sau chiar în numele legii. [...] Fii hoţ, dar încurajează cinstea celorlalţi, că dacă toţi ajung vicleni nu o să mai ai pe cine duce de nas. Fii puternic, dar încurajează slăbiciunile celorlalţi, pentru că altfel nu o să-i mai poţi domina. Fii rău, dar predică bunătatea, pentru că altfel n-o să aibă cine să te suporte. Trădează, dar laudă fidelitatea, pentru ca tu să ai parte de servi credincioşi. [...]. Propagă ideea că nu se merită să ajungi bogat pentru că te umpli de griji, aşa încât proştii să fie mulţumiţi cu puţin. [...]



[...]În consecinţă, trebuie să pui osul la treabă (inclusiv osul central) dacă vrei să agaţi vreo zână oxigenată, neapărat blondă, îmbrăcată sumar şi împlinind aspiraţia masculină seculară: frumoasă, sexoasă şi devreme acasă, tradusă în visul american prin formula magică 90-60-90. Să nu uiţi însă că şi de partea cealaltă există nişte aşteptări numerice, traduse prin idealul celor 20 de centimetri exact pe centrul fiinţei tale, plus funcţionalitatea şi motricitatea cuvenită. Nu ai însă de ce să fii nemulţumit. Întotdeauna bărbaţii au privit cu condescendenţă idealurile femeii vechi, axate pe energii sufleteşti şi pe virtuţile nevăzute ale fiinţei. Acum ţi s-a dat dreptate, în cele din urmă, şi tot ceea ce ţi se cere este vârtutea trupului şi a contului. Nu s-a împlinit astfel visul tău de a o transforma după chipul şi asemănarea ta?

Aşadar să nu ţi se pară deplasat că cine nu respectă normele Făt-Frumosului postmodern e nevoit să accepte minusurile partenerei în directă proporţionalitate cu propriile lipsuri, începând cu modificările formulei feminine magice. O vechitură de rablă hodorogită nu va putea purta niciodată pe aripile vântului o zână de primă mână, clasa top model, ca un Rolls Royce sau un Chrysler. Feţilor Frumoşi ponosiţi şi fără cai năzdrăvani nu li se distribuie decât zâne second sau third hand. Mai există pentru ei, desigur, şi zânele denumite generic thousand hand, întruchipările generozităţii feminine care oferă servicii ieftine pe străzi dar despre care ne-ar fi greu să spunem exact la a câta mână sunt, pentru că e foarte greu să contabilizăm eroii prin mâinile cărora trec.[...]

[...] Nu eşti un bărbat împlinit? Femeia aleargă cu tine prin pat dar îţi este şi partener de discuţii şi, la o adică, tovarăşă de bere. Până şi meciurile vă pot aduna împreună. Suprema realizare este însă faptul că e interesată de sportul pasiunii, spre satisfacţia ta deplină. [...] De la Grecia antică, unde aristocraţii şi filosofii ocoleau femeile pentru că le considerau demne de dispreţ şi înjositoare pentru gusturile lor, preferând să împartă şi patul, nu doar filozofia, cu egalii lor de rasă, şi până la visul american în care nu mai există decât bărbaţi, pentru că rasa stăpânitorilor şi-a transformat partenerele în bărbaţi, păstrându-le doar corpurile de femeie, evoluţia e imensă. Dacă ar fi ştiut efebii Greciei că aşa ceva e cu putinţă! Iată cum tu eşti privilegiatul istoriei şi trăieşti împlinirea visul masculin: atingi mereu femei cu minţi masculine. Aşa încât ele îţi acceptă acum poligamia pentru că o practică cu mai mult succes decât tine, îţi acceptă vulgaritatea pentru că ştiu şi ele să fie spurcate la gură, şi consimt la sexul sportiv, fără amestecul iubirii, pentru că sexul a fost singura formă de iubire pe care tu ai predat-o în decursul istoriei. Au învăţat în sfârşit lecţia.[...]

[...] În mod paradoxal, fiecare conducere are grijă să ţi se pară că înaintea ei era mai bine. Probabil ca să ai motiv să-i alegi pe ceilalţi, mecanism de care vor beneficia şi ei tura următoare. Aşadar, aduci la putere pe cei care au fost, aceştia o fac lată, moment în care începi să-i regreţi pe cei pe care i-ai schimbat ultima oară din aceleaşi motive pentru care eşti supărat pe liderii actuali. Mai degrabă decât jocul aparent de-a puterea şi opoziţia, partidele se reunesc sub egida unei alianţe ascunse dar trainice, intitulate: „ce nu furi tu astăzi, fur eu mâine”. De aceea, nici o putere odată instalată nu pune biciul pe cea care i-a precedat, oricâte motive obiective ar exista în această privinţă şi oricât ar fi promis în campania electorală că va face dreptate. Fiecare tabără vine la putere promiţând pedepsirea celeilalte şi îndreptarea lucrurilor. Cum spiritul tău justiţiar este la mare cinste, tu pui botul şi îi schimbi pe cei care te-au nemulţumit, aşteptând schimbarea direcţiei şi pedepsirea vinovaţilor. Cei care vin ştiu însă că şi ei vor fi învinşi la un moment dat cu aceeaşi promisiune, venită însă dinspre opozanţii învinşi în momentul de faţă. Motiv pentru care nu au nici o tragere de inimă să-şi pună în aplicare promisiunile justiţiare. Vor avea şi ei vinovaţii lor care vor avea nevoie de aceeaşi sfântă toleranţă şi uitare.

Statul pe banca opoziţiei e foarte important. Folosindu-ne de timp ca de un Dumnezeu atoateiertător, ştergem erorile foştilor lideri, le facem uitate, şi înfăşurăm existenţa lor cu o aură de eroism şi de inocenţă care ar fi fost inimaginabilă cât timp erau la putere. Totul vine la ţanc pentru a-i înlocui pe ceilalţi, adoraţi la început, care tocmai au ajuns inamici publici şi ţinta numărul unu a urii populare. Şi tot aşa. Slavă Domnului, mereu este ceva de furat, aşa că nu e nici pagubă dacă o tabără stă pe tuşă o tură, două. Între timp, oricât s-ar jefui, tu munceşti şi produci pentru ei, că n-ai încotro. În plus, sunt atâtea de vândut, închiriat, exportat, importat, dărâmat şi reconstruit încât niciodată vreun politician nu va muri de foame. Nici bine nu s-a terminat o clădire oficială că ea trebuie adusă la zi, iar dotările îmbunătăţite.[...]



[...]Niciodată o autoritate nu doreşte exterminarea răului, ci doar limitarea lui. Fără dezordine şi infractori, cum şi-ar mai justifica existenţa? De aceea şi poliţia prinde doar hoţii cei mici, iar sistemul judiciar are grijă ca infractorii mari fie să scape cu totul, fie să se întoarcă repede în mijlocul celor cinstiţi pentru ca să dea de lucru prietenilor din poliţie. Nici un doctor nu doreşte dispariţia bolilor, ci doar puterea de a le ameliora. Fără posibilitatea ca oamenii să devină bolnavi, din ce ar mai trăi halatele albe? Nici un avocat nu-şi doreşte împăcare deplină între oameni, pentru că atunci nu ar mai avea procese. Nici brigăzile antidrog nu luptă pentru extirparea traficului de droguri, ci pentru păstrarea lui în limite suportabile pentru cetăţeni. În rest, traficanţii pot subvenţiona campanii electorale şi atunci sunt cetăţeni onorabili. Nici o armată nu doreşte pacea absolută, ci doar controlarea dinamicii conflictelor. Fără ameninţarea măcar posibilă a unui război şi a unor inamici, fie ei şi imaginari, cine ar mai subvenţiona trupele, armamentul şi cercetările militare?


Nimeni nu-i iubeşte pe cei ce răspândesc teroarea mai mult decât cei plătiţi să o împiedice. Fără ameninţarea terorii, de orice fel ar fi ea, cum şi-ar mai justifica existenţa? Nimeni nu iubeşte dictatorii mai mult decât politicienii aleşi democratic. Fără chipul hidos al tiranilor, cum ar mai putea politicienii votaţi să se laude în faţa cetăţenilor că ei reprezintă o alternativă mai bună? Nimeni nu iubeşte mai mult ţările condamnate în care oamenii mor de foame, de sărăcie şi de boli, decât liderii statelor care de bine, de rău, îi lasă pe supuşii lor să aibă din ce trăi. Dar existenţa modelelor negative îndeplineşte un rol pedagogic pentru că, prin comparaţie cu ţările lumii a treia, păpuşarii Occidentului pot pretinde cetăţenilor lor că le-au oferit raiul. Pe scurt, nimeni nu iubeşte mai mult problemele lumii decât cei plătiţi să le rezolve. Motiv pentru care ei nu se străduiesc să elimine aceste probleme, ci doar să aibă un anumit control asupra lor. [...]

[...] Din păcate, mai trebuie să şi munceşti, măcar pentru a câştiga banii necesari întreţinerii derulării viselor pe televizor. S-ar putea însă să ai noroc. Visul american oferă tot mai multor categorii de oameni posibilitatea de a munci tot în faţa ecranului. De data aceasta însă nu e vorba de televizor, ci de monitorul computerului. Computerul înseamnă însă nu numai muncă, ci şi distracţie, precum şi infinita posibilitate a Internetului. În primul rând că nu există calculator în care să nu fie instalate şi nişte jocuri. Iar dacă există conexiune la Internet atunci poate deveni chiar mai interesant decât televizorul. În timp ce în faţa cutiei magice nu poţi decât să priveşti, aici ai posibilitatea să interacţionezi.

De vreme ce Internetul cuprinde atâta cunoaştere, la ce bun să te mai osteneşti să o şi asimilezi? Doar nu o ia nimeni de acolo. E suficient să te conectezi şi eşti stăpânul universului şi al cunoaşterii. Cu atâta amar de informaţii la degetul mic, la o apăsare de tastatură, nu-i de mirare că începi să fii tot mai idiot şi mai incult. Să vorbeşti coerent şi să gândeşti logic? [...]

[...]Din păcate, Internetul nu e chiar democratic distribuit, aşa că nu poţi asista la confesiunile copiilor nigerieni sau etiopieni transmiţând prin email sentimentul lor profund de foame pe care să-l share cu obezii din partea cealaltă a lumii.[...]

Este o carte interesanta pe care o recomand citit,decat cacaturile din ziua de azi harry potter sau ce alte tampeni mai exista....aceasta carte este cel putin interesanta si utila.

Puteti citi cartea in intregime pe siteul autoarei