Site Network: Home | poze | alte chestii | Despre mine

Se afișează postările cu eticheta inteligenta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta inteligenta. Afișați toate postările

Un joc foarte frumos conzuiztador asta... dar din pacate unele intrebari din el nu sunt chiar de cultura generala...asa va va voi ajuta la unele...care sincer le consider mai tampite..si unele care isi merita cat de cat locul.

Presedinti FRF ! Multa logica trebuie sa ai....noi este prostii ca nu stim asta.

1930-33 Aurel Leucutia
1933-36 V.V.Tilea
1936-40 Gabriel Marinescu
09.1944-11.1944 Niculae Lucescu
11.1944-03.1945 Ion Slatineanu
03.1945-08.1945 Oreste Alexandrescu
08.1945-04.1946 Remus Alexandrescu
04.1946-04.1947 Virgil Economu
04.1947-07.1948 Emil Angheliu
07.1948-05.1950 Anton Irimescu
05.1950-03.1957 Dumitru Petrescu
03.1957-07.1958 Ion Minei
07.1958-08.1960 Corneliu Manescu
08.1960-07.1962 Alexandru Barladeanu
07.1962-09.1962 Ion Pintea
09.1962-01.1963 Miron Olteanu
01.1963-06.1967 Gheorghe Popescu
06.1967-12.1967 Alexandru Barladeanu
12.1967-01.1969 Adrian Dumitriu
06.1968-07.1968 Ion Dumitrescu
01.1969-03.1975 Mircea Angelescu
01.1976-1978 Traian Dudas
1979-1980 Anghel Paraschiv
1981-08.1983 Andrei Radulescu
08.1983-08.1986 Ion Dumitrescu
08.1986-12.1989 Mircea Angelescu
12.1989-02.1990 Andrei Radulescu
02.1990-08.1990 Mircea Pascu
08.1990-prezent Mircea Sandu

---------------------------------------
Asta este de cultura....si nu te va durea daca le stii.

William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564- d. 23 aprilie 1616)
Opera sa include 37 de piese de teatru, între care 17 comedii, piese istorice,
tragedii, sonete.
Comedii

Furtuna
Doi gentlemeni din Verona
Nevestele vesele din Windsor
Măsură pentru măsură
Comedia erorilor
Mult zgomot pentru nimic
Zadarnicele chinuri ale dragostei
Visul unei nopţi de vară
Neguţătorul din Veneţia
Cum vă place
Îmblânzirea scorpiei
Totul e bine când se termină cu bine
A douăsprezecea noapte
Poveste de iarnă
Pericle, Prinţ al Tironului
Cymbeline

Istorice

Regele Ioan
Richard al II-lea -lea
Henric al IV-lea
Henric al V-lea
Henric al VI-lea
Richard al III-lea
Henric al VIII-lea

Tragedii

Romeo şi Julieta
Troilus şi Cresida
Coriolan
Titus Andronicus
Timon din Atena
Iulius Caesar
Macbeth
Hamlet
Regele Lear
Othello
Antoniu şi Cleopatra

Piese pierdute

Love's Labour's Won
Cardenio
Richard al II-lea, prima parte

Poeme

Sonetele lui Shakespeare
Venus şi Adonis
The Rape of Lucrece
The Passionate Pilgrim
The Phoenix and the Turtle
A Lover's Complaint

Apocrife

Eduard al III-lea
Sir Thomas More

---------------------------------------

Lista Jocurilor Olimpice moderne de vară

Harta oraşelor gazdă a Jocurilor Olimpice
Harta oraşelor gazdă a Jocurilor Olimpice
• 1896 Atena, Grecia
• 1900 Paris, Franţa
• 1904 St. Louis, Missouri, Statele Unite
• 1908 Londra, Marea Britanie
• 1912 Stockholm, Suedia
• 1920 Anvers, Belgia
• 1924 Paris, Franţa
• 1928 Amsterdam, Olanda
• 1932 Los Angeles, California, Statele Unite
• 1936 Berlin, Germania
• 1948 Londra, Marea Britanie
• 1952 Helsinki, Finlanda
• 1956 Melbourne, Australia / Stockholm, Suedia
• 1960 Roma, Italia
• 1964 Tokyo, Japonia
• 1968 Mexico, Mexic
• 1972 München, Germania
• 1976 Montréal, Quebec, Canada
• 1980 Moscova, URSS
• 1984 Los Angeles, California, Statele Unite
• 1988 Seul, Coreea de Sud
• 1992 Barcelona, Spania
• 1996 Atlanta, Georgia, Statele Unite
• 2000 Sydney, Australia
• 2004 Atena, Grecia
• 2008 Beijing, China / Hong Kong, China
• 2012 Londra, Marea Britanie


Si ce mai pica in conQuiztador sunt intrebari cu jucatorii de la nationala. Ganea a jucat la urmatoarele cluburi :

Years Club
1993-1994
1994-1996
1996-1998
1998
1999
1999-2003
2003
2003-2006
2006
2007
2007-
ICIM Braşov
FC Braşov
Universitatea Craiova
Gloria Bistriţa
Rapid Bucharest
VfB Stuttgart
Bursaspor
Wolverhampton Wanderers F.C.
Dinamo Bucharest
Rapid Bucharest
Politehnica Timişoara

Mersi bercu88 pentru inca cateva rapunsuri :)
  • Am inca ceva de adaugat apropo de Conquiztador FrF a fost infiintata pe 16-februarie-1923

  • In 1879 se deschide primul cinema din Romania

  • 1897 primul cinema din Romania

  • Desertul Gobi - se afla in Asia

  • FOTBAL: 1891 este introdus penaltyu
  • FOTBAL:1900 PRIMUL CAMPIONAT DIN LUME

  • Cele mai scazute altitudini din Romania: PLATFORMA MARII NEGRE

  • Primul desen: Humpty DUMPTY CIRCUS

  • Cel mai catastrofal cutremur 1755



Mai sunt si restu jucatorilor dar nu doresc sa le acord o atentie pe care nu o merita intr-un concurs de cultura generala.Cam atat si daca mai aveti sugesti sau vreti sa adaugati si voi rappunsuri la o categorie... da-ti comentariu. Succes in conQUIZtador

Ceilalti (sunt de vina)

Nota: Articol preluat de pe situl autorului, pe vremea când respectivul sit mai exista. Autorul nu a fost consultat cu privire la acest gest (nici nu se putea, se afla de ceva vreme în Canada), dar nu cred ca s-ar supara
Varianta de tiparire: click aici„Infernul sunt ceilalti”? Pe legea mea, Sartre era român. Si înca unul trecut prin mâzga comunista, dezbracat de rusine, de autocenzura, curatat de orice obiectivitate.

În tara asta nimeni nu e, niciodata, de vina. Pentru nimic. „Ceilalti” fura, „ceilalti” chiulesc, „ceilalti” iau mita s.a.m.d. Si nimeni, niciodata, nu o sa stie sa-ti lamureasca limpede cine sunt acesti „ceilalti”. Evident, din când în când, acest prea general „ceilalti” capata o forma distincta si atunci toti rasufla usurati ca au pe cine arata cu degetul. „Antonescu e de vina”, „Ba, regele Mihai!”, „Americanii”, „Evreii”, „Capitalismul/Imperialismul”, „Ceausescu”. Chiar si zicala transformata în poanta: „Coposul e de vina ca…” cu punctele de suspensie completate cu ceea ce doreste vorbitorul, indica aceasta dorinta aproape americana de a personifica raul.

Nu spun ca aceasta e o trasatura exclusiv româneasca. E normal si omenesc ca indivizii sa caute pentru neîmplinirile lor niste scuze care sa-i elibereze de orice responsabilitate. Dar parca la noi e mai dramatica având în vedere situatia prin care trecem, si e si mai dramatica prin lipsa de luciditate dovedita. E un fenomen generalizat, care cancerizeaza toate paturile sociale.

Ei bine, daca e nevoie neaparat sa existe un chip al raului, îmi asum acest rol. Priviti-mi poza si spuneti: „El e de vina. Valachi e de vina.” Pentru ca, vrând, nevrând, stiu ca o parte din vina apasa si pe umerii mei. Nu, nu o fac pe Isus, nu iau asupra mea crimele si deznadejdile voastre ci sunt gata sa îmbrac costumul diavolului din noi.

Îmi amintesc Revolutia, de ceea ce pentru cei mai multi dintre noi, astia mici, a însemnat Revolutie cu adevarat. Eram de serviciu la cantina studenteasca. Ascultasem Radio Europa Libera înca de pe 17 decembrie si stiam ca la Timisoara se trage. Iar eu, aparat împotriva curateniei cu de un sort jegos, aparat de constiinta prin frica, ma lasam dus de mânuta la usa de intrare unde trebuia sa-i supraveghez pe studenti si sa dau alarma în cazul unor indivizi suspecti, a unor „teroristi”. Ratiunea mea gemea împotriva unui asemenea ordin imbecil (un tip înarmat cu o furculita uitata în buzunarul halatului care pazeste de „teroristi”), urechile mele auzeau suprapus pe zgomotul de cantina vocile de la radio: „Criminalilor! Trageti, trageti în fratii vostri!”, rusinea ma strivea si totusi… si totusi am executat ordinul. La fel ca si ceilalti nevinovati. îi priveam pe colegii mei mâncându-si macaroanele scârboase (nu-i o figura de stil), relaxati de vacanta de iarna care se apropia, îmi doream sa gasesc undeva în rarunchii mei puterea de-a ma urca pe o masa si de-a urla: „Porcilor, oameni mor acolo, si stiti asta, iar voi primiti recunoscatori laturile Partidului!”. Si totusi, indiferent de câta furie clocotea în mine, ratiunea nu m-a parasit si am tacut. Am înghitit cu noduri aceleasi laturi, am spalat pe jos, am strâns vesela si mi-am calcat demnitatea în picioare. Remuscarile pentru acele clipe m-au urmarit ani întregi, pâna când m-am convins ca Revolutia fusese doar o gigantica înscenare si ca, fortuit, frica mea de atunci ma ferise sa impersonez o marioneta.

Si totusi, aceasta rusine persista si în zilele de la începutul lui 90, chiar si atunci când îi vedeam pe „fostii” scotând capul la lumina, strigându-si sus si tare nevinovatia. Iar în privirile lor citeam sinceritate. Atunci a fost prima oara când am înteles ca, pentru români, „Infernul sunt ceilalti”. Am fost inundat de o imensa mirare de care n-am mai reusit sa scap nici pâna în ziua de azi. Mi-l amintesc pe Iliescu, transformat brusc în dusman al comunismului, desi îmi amintesc de prima sa declaratie din care lipsea proclamarea caderii organizarii unipartide. Mi-l amintesc în campania electorala din ’92, când, în cadrul unui interviu, întrebat fiind de ce a scazut productia marfa (si înca nimeni nu banuia cât avea sa scada), a dat un raspuns însotit de o privire de prunc: „Pai, unul din motive ar fi acela ca se munceste mai putin, numai cinci zile pe saptamâna!”. Si tonul vocii sale insinua discret ca, asa cum spuneam mai înainte, „Coposul e de vina!”, desi el era liderul CPFSN-ului atunci când s-a promulgat decretul privind saptamâna de munca de cinci zile. Si, de atunci, mereu, mereu, ca pe un descântec menit sa dezlege de ghinion, auzeam câte o plângere care sublinia sintagma lui Sartre – „Aia fura, aia iau mita, aia-si bat joc de munca, aia-s chiulangii!”. Nu pot sa-l uit pe anonimul cu care am vorbit cândva pe tren. Cuprins de o ciudata amnezie, se plângea de jaful exercitat de politicieni asupra tarii, ca doua secunde mai târziu sa-mi povesteasca, stapânit de o proletara mânie, cum l-au dat afara de la fabrica de bauturi alcoolice unde lucra pentru ca l-au prins aruncând peste gard câteva navete de bere. La fel, nu pot sa uit reportajul despre SIDEX, unde Berceanu, ministrul Industriilor, si Radu Vasile, prim-ministru, se plângeau de escrocheriile care falimentau aceasta fabrica, cu replici gen: „Da, dom’le, acu’ c-ati pomenit, pot sa va spun, contractul cu firma aia e dubios tare!” sau „Cum a ajuns aici? E simplu: cumparau materia prima mai scump si desfaceau marfa la preturi de nimic, ca sa iasa comisioanele mai grase!”. Si amândoi aveau aceeasi ochi inocenti pe care îi întâlnesc de ani întregi încoace.

Si nu ma credeti ca o sa iau totul asupra mea? Am furat sau am cumparat obiecte despre care stiam ca sunt furate, am fumat tigari si am baut whisky venit în tara prin „Tigareta X”, aduse de „Truti” anonimi. Am tras chiulul de la serviciu si i-am acoperit pe colegii care trageau chiulul. Mi-am înghitit în sec replicile usturatoare, ca un las ce sunt, atunci când trebuia sa urlu, am promis razbunari cumplite si nu m-am tinut de cuvânt. Am dat spaga si am acceptat spaga.

La toate aceste autoacuzatii as putea imediat sa vin cu autoaparari. Da, am furat si am cumparat obiecte furate, am fumat tigari si am baut whisky de contrabanda, dar numai pentru ca nu aveam bani ca sa-mi apar credintele morale. Am tras chiulul de la serviciu, dar numai ca sa nu stau degeaba (am avut luni întregi când nu faceam nimic – doar pentru ca nu era nimic de treaba si nici nu aveam voie sa fac altceva), pentru ca dupa aia ma duceam sa trag în brânci la alte chestii. Da, am tacut si nici n-am actionat ca un barbat de multe ori când trebuia sa-mi apar principiile, dar am vorbit de asemenea de nenumarate ori când prudenta sau instinctul de aparare cereau tacere si stiam ca vorbele mele nu rezolva nimic (si am platit). Am dat spaga pentru ca altfel nu mi se rezolva problema, dar n-am primit niciodata bani ca mita si am refuzat absolut orice nu implica munca din partea mea. Si îmi mai stau pe limba zeci de justificari „populare”: „Daca nu fur eu, o sa-l fure altcineva”; „Directorul fura cu sacul, de ce sa nu iau si eu o sacosa?”; „Daca ei se fac ca ma platesc, si eu ma fac ca muncesc”; „Iau. Da, iau spaga ca n-am cu ce-mi plati întretinerea (…creste copilul, …face casa)” etc.

Dar la ce bun sunt toate aceste justificari. Scopul nu scuza mijloacele si un fapt imoral ramâne imoral, indiferent ce as spune eu. De aceea, daca simtiti nevoia sa scuipati pe cineva, sa va varsati tot focul pentru viata dumneavoastra nenorocita, nu mergeti la oglinda, veniti si ma cautati, si sunt cu totul al dumneavoastra. Eu, unul nu ma voi ierta niciodata pentru ca nu am reusit ceea ce mi-am propus. Într-a 12-a, profa de filosofie ne-a pus sa scriem pe o foaie de hârtie, daca noi credem ca putem schimba lumea. Si, mereu îmi aduc aminte de acest lucru, de faptul ca, aici, în România, n-am reusit sa schimb nimic. Ar fi simplu sa spun ca n-am reusit din cauza „celorlalti”. L-as invoca iar pe Sartre si pe ai sai „ceilalti”. Oricât am încercat, mereu realizez ca n-am încercat chiar totul, sau ca n-am fost în stare sa încerc totul. Si asta ma umple de remuscari, de lucrurile pe care le-as fi putut face, dar nu le-am facut sau le-am facut mediocru. Când ma plâng de politicieni (ca doar si eu sunt om) ma întreb, interior, ce varianta am propus eu? Da, m-am vârât în politica (nr. 12 în filiala Iasi PNL, în ianuarie ’90), dar dupa aia, lipsit de clarviziune, m-am dus cu aripile si, la un moment dat m-am scârbit. Si, de ce nu am luptat împotriva scârbei? Pentru ca nu cred în democratie? Chiar daca patentul nu e facut sa bata cuie, daca te fortezi bate si cuie. Când ma plâng de sefii/patroni ma întreb, tot interior, de ce am fost atât de lipsit de diplomatie? Orice om are un punct sensibil, din care-l poti manevra. în loc de asta, ma duceam si puneam crud pe tapet situatia si era omenesc ca omul sa devina impermeabil la viitoare sugestii. S.a.m.d.


--------------------------------------------------------------------------------

Îmi amintesc din copilarie ca atunci când ma întorceam plângându-ma de vreo chelfaneala luata de la prietenii de joaca, maica-mea îmi raspundea întotdeauna: „Las’ c-ai facut tu ceva! Nu te-a batut ala degeaba.” Asta îmi crea adesea un sentiment de frustrare. Dar m-a împiedicat sa cad în aceasta capcana sartriana. De atunci încoace am ramas cu fixul de a gândi si reversul punctului de vedere propriu: „Eu ce-am facut de-am meritat asta? Ce-as fi putut face sa împiedic acest lucru?”.

Aici în România, una peste alta, n-am facut nimic si merit nimicul. N-am împiedicat nimic rau si n-am reusit sa fac sa se petreaca ceva bun. În rest, tacere…

Andrei Valachi

Care este diferenta dintre un geniu si un tocilar. Societatea ne invata ca a fii genial insemna a fii de fapt un copil care are numai note de 10, care invata super bine... un fel de xerox uman care toceste doar ca sa uite dupa 2 zile dupa ce a tocit totul.Dar societatea ne spune ca per total trebuie sa fim inteligenti...unde greseste ca sunt cel putin 7 tipuri.

Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de experimente.
3. Corporal-kinestezic
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare - tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau "bat toba". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se automotiveaza.

Si fiecare dintre ei...desi niste ratati in generala sau liceu ei voi ajunge undeva unde vreun copil de nota 10 nu are sanse.... asa ca scoala , liceul precum si facultatile.. daca vor sa scoata ceva din noi....in care sa ne multumeasca pe noi insine ar trebui sa fie mai atenta la ce definesc ei elevi desteptii... iar un elev destept insemna un elev inteligent,iar inteligenta insemna :

INTELIGÉNŢĂ, inteligenţe, s.f. 1. Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior;

Nu va mai faceti probleme daca in generala ai fost mediocru... (MEDIÓCRU, -Ă adj. 1. comun, obişnuit; mijlociu. 2. cu capacităţi intelectuale reduse, ) tu sa fii bun pe aria ta de inteligenta si atunci le vei da clasa la multi . ca pana la urma un citat celebru spunea : Invata din greselile altora...nu o sa ai tu timp sa le faci pe toate" Eu propun un alt citat : " fii bun la ce stii sa faci, nu invata din toata cate putin si sa nu stii sa faci nimic" . Timpul este scurt si desi esti doar un copil acum o sa vezi ca timpul trece mult prea repede... iar totii cand eram copii vream sa ajungem adulti... iar cand ajungem adulti ne dorim iarasi sa fim copii.

Acesta este paradoxul vietii :)